Descarca publicatia:
Download publication:

priveste-ma asa cum sunt

Introducere

 

Priveşte-mă aşa cum sunt. Cuvinte şi imagini al femeilor rome

Peste tot în Europa, majoritatea romilor trăiesc sub limita sărăciei, cu un acces scăzut la educaţie şi la piaţa muncii, în condiţii care determină ca speranţa lor de viaţă să fie mult scăzuta faţă de cea a majoritarilor, în condiţii care anihilează stima lor de sine şi care îi determină să-şi reprime sentimentul propriei lor identităţi.

Ca membre ale unei etnii care a fost oprimată timp de secole şi care continuă să fie marginalizată, situaţia femeilor rome este cu atât mai dificilă, acestea aflându-se la intersecţia a multiple discriminări: de etnie, de gen, de clasă socială. Majoritatea femeilor rome îşi trăiesc viaţa între aceste coordonate, prinse între discriminările societăţii majoritare (care le priveşte ca fiind parte dintr-o etnie „nedemnă”, „periculoasă”, „primitivă”, etc.), între discriminările unei societăţi organizate patriarhal (care menţine femeile într-o stare de marginalitate şi tăcere, punând asupra lor povara muncilor socotite exclusiv „feminine” şi povara unor norme şi prescripţii inerente „feminităţii”) şi între discriminările unei societăţi axate pe individualism, proprietate şi consum (care are nevoie pentru reproducerea capitalului ca anumite categorii de persoane sa fie menţinute într-o stare de continuă izolare şi sărăcie). Femeile rome sărace trăiesc într-o lume în care discriminarea, excluderea şi marginalizarea par a fi un destin de neevitat, perpetuat de generaţii, în condiţiile în care ele îşi asumă în exclusivitate responsabilităţile pentru muncile casnice şi de îngrijire, au un acces precar la sistemul de sănătate şi de educaţie, suferă violenţe fizice şi verbale din cauza genului şi etniei lor, trăiesc adeseori în adăposturi improvizate, cu veşnica teamă a evacuării de către autorităţi sau a incendierii de către grupuri extremiste, în condiţiile în care majoritatea muncilor la care femeile rome au acces sunt cele refuzate de populaţia majoritară – muncile dificile şi socotite degradante -, în care reproducerea lor este considerată „periculoasă” pentru „puritatea” naţiunii, în condiţiile în care ele asistă la felul în care copiii lor trăiesc aceleaşi discriminări ca şi ele, în ciuda discursurilor neoliberale care promit o aparentă evoluţie spre o societate mai democratică.

În ultimii ani, un val de reacţii negative împotriva populaţiei rome în general şi a femeilor rome în special se poate observa în mass media românească şi europeană, confirmând încă o dată că opinia publică e încă dominată de stereotipuri şi prejudecăţi în privinţa etniei rome. În acelaşi timp, studii recente arată o creştere a nivelului de intoleranţă al societăţii româneşti faţă de populaţia de etnie romă. În acest context, prezenţa femeilor rome în sfera publică europeană a fost şi continuă să fie un subiect controversat, aspecte relevante ale vieţilor lor fiind neglijate, în timp ce sunt scoase în evidenţă elemente tradiţionale sau acte antisociale, aceste femei fiind trecute la categoria „cauze” ale unor probleme sociale ele nefiind considerate, aşa cum ar fi corect, persoane ale căror vieţi/condiţii reflectă politici publice şi construcţii culturale nedrepte. Acest fapt conduce la construcţia unei imagini false care nu reflectă identităţile femeilor rome.

Acest fenomen (de învinovăţire/blamare) nu este caracteristic doar societăţii româneşti actuale, ci are adânci rădăcini în istorie, atât în cea românească cât şi în cea europeană, femeile rome fiind în mod continuu prezentate, prin intermediul diferitelor medii, în posturi stereotipice şi denigratoare. Construcţiile acestor imagini false ce nu reflectă identităţile femeilor rome (ci reflectă doar situaţiile de marginalitate în care le plasează societăţile majoritare) se constituie în adevărate cercuri vicioase, care acţionează atât la nivelul mentalului colectiv, accentuând rasismul din societate, cât şi asupra altor mecanisme sociale, şi care predetermină/prefigurează în mod negativ modul de viaţă şi perspectivele copiilor de etnie romă.

Această broşură este rezultatul colaborăriiunui grup mixt de femei rome şi non-rome şi se doreşte a fi o analiză a imaginii femeilor rome în cultura şi spaţiul public românesc şi european, atât a felului în care această imagine şi procesele construirii ei participă la crearea stereotipurilor şi a practicilor de excludere şi marginalizare, cât şi a felului în care posibilităţile femeilor rome de a-şi construi un spaţiu al lor – eliberat de rasism şi prejudecăţi – şi de a vorbi prin propria voce, se pot contura. Analiza intersecţională a situaţiei femeilor rome pe care prezenta broşura şi-o propune rămâne profund conştientă de faptul că noi, cele care am contribuit la alcătuirea ei, avem privilegiul de a vorbi dintr-o poziţie favorizată, prin faptul că noi toate am avut acces la educaţie, prin faptul că o parte dintre noi suntem femei „albe”, prin faptul că avem posibilitatea să dăm voce opiniilor şi dorinţelor noastre de schimbare. Vocile acelor femei care sunt cele mai marginalizate, cele mai exploatate, cele mai precare, cele mai ignorate rămân încă să se facă auzite. Păstrând în minte acest fapt, această broşură – al cărei scop practic este să fie folosită în licee pentru a provoca dezbateri despre rasism, sexism, marginalizare şi strategii de combatere ale acestora – îşi doreşte să se adreseze atât celor marginalizaţi/marginalizate, în speranţa că ar putea servi ca un instrument care să provoace o analiză a situaţiei lor în perspectiva unei schimbări, cât şi majoritarilor, ca un instrument care să-i determine să conştientizeze şi să-şi recunoască propria situaţie privilegiată, indiferent că e vorba de privilegiul de a fi „alb”, privilegiul masculin, de clasă socială, etc., recunoaşterea acestor privilegii deschizând posibilitatea unei contestări eficiente a relaţiilor ierarhice din societate, relaţii care menţin anumite categorii într-o stare continuă de marginalitate.

O giravipen

Dikh man kadă sar sem. Lava aj dikimata le rromnenqe

And-e savorri Euròpa, e rroma зiven and-o baro ćorripen, biedukaćiaqo aj bibutăqo, kaj keren ka von te na зiven but, aj lenqo patisarel te avel peravdo. Sar membrùra le etnìaqe kaj sas but uśtăvdi bute sekolenθar vi adies si kadă, e situàćie le rromnenqe si phari, kadale si k-e intersèkćia bute diskriminàćia: etnìaqo, gender aj klàsa soćiàlo. Jekh baro gin le rromnenqo зiven palal kadave koordonàtura, astarde maśkar e diskriminàćia le societaqi (kaj dikhel len isindoj jekh etnìa ”laзani”, ”traśarni”, ”purane”, etc) aj maśkar e dikriminacie jekhe societaqi patriarxàlo( kaj inkerel le зuvlen and-o peravipen aj aćhipen, aj ćhon len te kerel bută kaj von phenen k-e si nùmaj andar e зuvlă) aj maśkar e societaqi kaj si na maj andar o individualìsmo, konsumo( kaj kamel vaś e reprodùkcia le kapitalismosqe ka aver kategorie manuśenθar te aven inkerde and-o baro ćorripen).

E ćorre rromnă зiven and-e jekh lùmă kaj i diskriminàćia, e exkluderea aj o dinipen avri fal amenqe sar jekh baxtipen nasul kaj na daśti te na dikhas les, kaj e rromnă asumin lenqe peravde bută, si len jekh akceso tikno k-e edukaćia, k-o sastipen, inkeren but dukha aj butvar зiven le traśaça ke daśti aven dine avri kaθar lenqe khera; but rromnă keren butĭ aj si dine rigaθe.

And-e palutne berśa, generalosθe,sas but nasul reàkćie and-e rumunikani mass-mèdia vi europeanikani andar e rromani populàćia aj speciàlo andar e rromnă sikavindoj inke jekh var k-e soćietèta rumunikani si pherdi diskriminàćia, xatărimata andar e rroma. And-o sa kadă vaxt, e palutne studiòvura sikaven jekh bari intoleranća la societaqi rumunikani anglal e rromani etnìa. And-o kadava kontèxto, o dikipen le rromnenqo and-e publikani europaqi sfèra sas aj si vi akana jekh subièkto kaj kerel nasulimata, aj von na si sikavde sar von, si biprinзarde, aj si sikavde e elemèntură tradićionale vaj antisoćiale bută, kadave rromnă si nakhle k-e kategoria ”kaùze” le socialenqe problèmură aj na si sikavde sar manuśa kaj o lenqo зivipen sikavel e publikane politika aj kultùrane kerdimata bilaćhe/bićaće.

Kadava butĭ gelel k-e jekh xoxavdi imàgina, kaj na sikavel e identitètură le rromenqe. Kadava fenomèno (dośalipen) naj karakteristilo nùmaj andar e rumunikani societaqi  andar kadava vaxt, ci si len bare darina and-e istoria, rumunikani vi europanikani, e rromnă si sikavde palal bisarane mèdiura, stereotìpură. Kadava xoxavde imàgina kaj na sikaven e identitètură le rromnenqe( sikaven e situàćie kaj e rromnă si diskrimine) keren pen and-e niśte truja nasul, kaj butăren o godipen le manuśenqo, barindoj o rasìsmo aj kaj influencil negatìvo o зivipen le ćhavenqo aj o lengo avutnipen.

Kadava liloro si o rezultàto andar o sombutĭpen jekhe mixto grpo rromnenθar vi gajenθar aj kamel te avel jekh analìza le rromnenqi imàgina and-e kultùra, vi publiko rumunikano spàcio vi europanikano; aj sar kadale imàgina aj lenqe procèsura daśti te keren stereotìpură, diskriminàćia aj sar daśti e rromnă te keren jekh than kaj te avel na maj lenqo aj kothe te daśti te phenen so kamen. E analìza intersektionàla le situaćienqe la rromnenqe kaj o amaro liloro kamel te sikavel lan, зanas k-e ame, kaj kerdem lan, si amen o lośalipen te das duma andar jekh than laćho, andar o fakto ke amen si amen akceso k-i edukaćia, ke jekh rig amenθar si ”parne” зuvlă, ke daśti te phenas so ame kamas te paruvas. E vaka le зuvlenqe kaj si but peravde, diskrimine, ignorisarde aćhon te keren pen aśunde. Inkerindoj godĭ  kadava butĭ, kadaja liloro- si lan i res te avel labardi and-e liceura kaj te keren vakărimata andar o rasismo,sexo, marginalizacia, aj sar te keras te na maj aven- kamel te avel andar e manuśa marginalizime, kamas te avaa jekh instrumènto kaj te kerel jekh analìza lenqe situaćienqe ka te paruven pen, vi le gaзen sar jekh instrumènto kaj daśti te keren len te den pe godi ke von si baxtale, ke phenas andar o baxtalipen ke san ”parno”, ke san murś, ke aves andar jekh soćiàlo kategoria ,etc; o prinзaripen kadave baxtalimata daśti te putres o sajipen te phenes andar e relàćie kaj mukhen nesave kategorie and-e jekh marginelitèta kaj tavdel maj dur.

Introduction

See me as I am. Words and images of Roma women

Roma live under the threshold of poverty all over Europe. They have limited access to education and labour, which causes their life expectancy to be much lower than that of people in the majority and annihilates their self-esteem, thus determining them to repress their own identity.

As members of an ethnic group which has been oppressed for centuries and continues to this day to be marginalized, Roma women have an even more complicated situation, as they are targets of multiple forms of discrimination: ethnic, gender and social. Most Roma women live their life inside this coordinates, trapped between the discrimination of the majority who see them as part of an “undignified,” “dangerous,” “primitive” ethnic group, as well as the discrimination of a patriarchal society (which maintains women in marginalization and silence, putting on their shoulders the burden of labour considered exclusively “feminine” as well as the burden of prescriptions inherent to “femininity”) and the discrimination of a society revolving around individualism, property and consumption (a society which needs the multiplication of capital, which is based on the continuing status of isolation and poverty of certain categories of people). Roma women of poor economic means live in a world in which discrimination, exclusion and marginalization seem to be an inevitable destiny, perpetuated for generations. They exclusively assume household and caring labour, they have precarious access to the health and education systems, they suffer physical and verbal violence because of their gender and ethnicity, they frequently live in improvised shelter, in perennial fear of being evacuated by the authorities or being put to fire by extremist groups. Most labour that Roma women have access to is rejected by the majority population as it is difficult and considered degrading. Their reproduction is deemed “dangerous” to the “purity of the nation.” They witness their children suffering the same discrimination as themselves, despite neoliberal discourse promising an apparent evolution towards a more democratic society.

In recent years, a wave of negative reactions against Roma population in general and Roma women in particular can be noticed in Romanian and European mass media, thus confirming yet again that public opinion is still dominated by stereotypes and prejudice about Roma people. At the same time, recent studies show an increase in the level of intolerance of Romanian society towards Roma people. In this context, the presence of Roma women in the public European sphere continues to be a controversial topic. Relevant aspects of their lives are overlooked while traditional or antisocial elements are highlighted. Roma women are listed under “causes” of social issues and are not considered as persons whose life/condition reflects unjust public policies and cultural constructs. This leads to the construction of a false image which does not reflect the identities of Roma women.

This phenomenon (of blaming) is not typical only to current Romanian society, but is deeply rooted in history, both Romanian and European. Roma women have been consistently presented, through the different media, in stereotypical and denigrating positions. These false images which do not reflect the identities of Roma women (but only the marginal situations in which they are placed by majority-led societies) have become a vicious circle which impacts not only the collective mentality, and thus lead to increased racism in society, but it also negatively impacts social mechanisms which shape the livelihood and horizons of Roma children.

This brochure is the result of cooperation between a mixed group of Roma and non-Roma women and it proposes an analysis of Roma women in the Romanian and European culture and public space, looking at how this image and the processes by which it is constructed are connected to the appearance of stereotypes and the practices of marginalization and exclusion, and looking also at the ways in which Roma women may come to build a space of their own, free from racism and prejudice, where they can have their voice heard. The intersectional analysis of the situation of Roma women that this brochure presents is based on the awareness that us, those who have put it together, have the privilege of speaking from a favoured position, because we had access to education, because some of us are considered as “white” women, because we can freely express our opinions and desire to change the status quo. The voices of those who are marginalized, ignored, exploited, living in precarity, remain yet to make themselves heard. Bearing this in mind, this brochure – whose practical purpose is to be used in high schools for debating the issues of racism, sexism, marginalization and solutions to effectively address them – is addressed both to those marginalized, in hope that it will become an instrument of analysis and change, as well as to those in the majority, in the hope that it will determine them to become aware of their own privileged situation. Whether we talk about the privilege of being “white,” male, of higher class etc., acknowledging these privileges will open the perspective of truly challenging social hierarchies, which have been maintaining certain categories of people in marginalization for a very long time.

Advertisements